Sfaturi gratuite

Iar am avut ocazia sa ma enervez astazi, la fel ca in ultimele 3 zile, din diverse motive, incepand de la nemultumiri mici, pana la unele mari, provocate de diverse dobitoace (boi magari, vaci daca intelegeti unde bat). Dupa-amiaza am iesit cu George si cu o prietena prin centru si nu stiu cum a pornit o discutie contradictorie intre mine si el, iar ea era martora si moderatoare. Am vorbit in majoritatea timpului despre relatie, chestii care nu ne convin, etc. Nu spun asta ca sa-mi spal rufele in public, dar vreau sa ajung la ideea principala.

Dupa vreo 10-15 minute, observ ca o femeie care statea pe banca la vreo 2-3 metri de noi incepe sa ne arate ce gingii sanatoase are si sa incerce sa se bage in vorba. A inceput spunand ca are si ea copii ca noi si ca se amuza tare mult pentru ca ne consumam atata pentru o relatie, ca suntem copii, ca avem alte treburi, gen scoala si ca o sa vedem noi mai tarziu ce se intanpla daca nu invatam. Corect pana aici (sa zicem), dar de unde pana unde relatiile la 18 ani strica cheful de carte? Sau mai dadea exemplu retarzii care nu au luat bacul si punea iubirea asta de copil pe seama faptului ca nu le mai sta mintea la studii. Dupa parerea ei, scoala si liceul ar trebui sa fie numai spatii culturale, fara sa interactionam cu altii, fara sa ne facem prieteni, iar daca ne facem, sa nu cumva sa ne si indragostim, ca o sa fie vai de noi, o sa ajungem sa nu luam examenele. Bla, bla. Dupa ce am lasat-o sa vorbeasca asemeni unui profund psiholog, dand din gene in semn de inspiratie si ascutind buzele foarte distins, i-am dat peste nas la diverse afirmatii, urmand ca ea sa-si ceara scuze si sa spuna ca nu o spune cu rautate, doar ca noi suntem viitorul si ca ea sufera in fiecare zi pentru noi.

Nu m-a atins la suflet nimic din ce a spus femeia, pentru ca, la fel cum a recunoscut ea, are o gandire comunista, ii place seria Liceenii, deci sa nu avem pretentii de la ea ca accepta relatiile pana la 25 de ani. Si atunci esti cu facultatea, apoi cu masterul, apoi iti cauti de munca Probabil pe la vreo 35 de ani e ok sa ai o relatie, dar na, e foarte probabil sa nu te mai ia nimeni, mai ales in zilele de azi, in care totul este precoce, in care femeile se rideaza dupa 30 de ani si barbatii devin impotenti la 40. Asta e, nu am contrazis-o prea mult, a fost mai intelept sa plecam de acolo, ca mi-e oarecum jena sa ma iau in gura cu oameni pe care nu-i cunosc. Dupa haine si dupa cum vorbea, mai mult ca sigur e o femeie divortata care a ramas de la viata numai cu diplome si cu cativa copii in carca. Fara sot, ca e frigida, fara serviciu, ca are pretentii, doar cu diplome. Asta o fi fericirea adevarata?

Urasc faptul ca persoanele de peste 40 de ani din zilele noastre au impresia ca toti tinerii sunt un manunchi de praf, care zboara dupa cum bate vantul si in final n-o sa se aleaga nimic din ei. Nu toti suntem ca cei pe care ii vedeti la stiri ca iau bacul pe bani, ca iau permise auto pe pile si ca intra la facultati in acelasi mod. Nu toti suntem genul ala, asa ca faceti bine sa nu mai amestecati viata personala a unei persoane cu capacitatea ei de a studia si de a fi onest in viata.

comment

Las─â un r─âspuns